Modificările aduse Legii Concurenței prin Ordonanța de urgență nr. 31 din data de 30 iunie 2015 se încadrează în procesul de aliniere la legislația europeană, vizând, totodată, eficientizarea activității autorității de concurență, precum și simplificarea procedurilor administrative. Care sunt implicațiile pentru mediul de afaceri?
Poate cea mai importantă modificare – din punctul de vedere al impactului anticipat atât asupra activității autorității de concurență, cât și a companiilor – este eficientizarea procedurii tranzacționării (în lege, recunoaștere), asemănătoare cu procedura de settlement din fața Comisiei Europene. Această procedură este menită să încurajeze companiile să recunoască săvârșirea unei fapte anticoncurențiale în orice moment pe parcursul investigației. Spre comparație, în baza legislației anterioare, acest lucru era posibil doar după finalizarea raportului sau cel târziu în timpul audierilor.
Astfel, compania care își recunoaște vina pe parcursul investigației poate beneficia de o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% și 30% din valoarea inițială. În cazul în care compania atacă ulterior decizia Consiliul Concurenței (CC) în instanță, nu mai beneficiază de reducerea acordată ca urmare a recunoașterii vinei, iar Consiliul Concurenței este liber să utilizeze recunoașterea formulată în această fază, precum și orice altă dovadă furnizată de întreprinderea implicată.
Potrivit inițiatorilor, procedura recunoașterii poate genera economii de timp și resurse, atât pentru autoritatea de concurență, cât și pentru companiile implicate într-o investigație. Resursele deblocate pot fi, astfel, redirecționate către soluționarea altor cazuri. În același timp, probabilitatea ca deciziile Consiliului să mai fie atacate în instanță scade. De partea cealaltă, companiile beneficiază atât de reducerea amenzii menționată mai sus, cât și de o reducere a timpului și costurilor implicate în cazurile instrumentate de Consiliul Concurenței (spre exemplu, cheltuielile cu asistența juridică, implicarea managementului companiei în alte activități decât cele de gestionare a afacerii, eventualele costuri de imagine atașate unei investigații de amploare etc.).
Inspecții inopinate în orice spațiu de activitate
Ordonanța 31 extinde, totodată, „jurisdicția” Consiliului Concurenței în ceea ce privește inspecțiile inopinate. Anterior, inspectorii puteau verifica doar sediile deținute legal de către companiile vizate. Începând cu luna septembrie, Consiliul Concurenței poate verifica orice spațiu în care întreprinderile își desfășoară activitatea. Măsura urmărește să elimine încercările de obstrucționare a inspecției inopinate prin argumentul că întreprinderea nu deține în mod legal spațiul la care au descins inspectorii și este în linie cu prevederile europene în materie. Totodată, Ordonanța modifică de la 48 de ore la 72 de ore termenul în care persoana supusă inspecției poate ataca hotărârea instanței care autorizează efectuarea unei inspecții inopinate.
O altă noutate importantă, mai ales în ceea ce privește relația dintre autoritatea de resort și mediul de afaceri, este înființarea poziției de Director General al Consiliului Concurenței, cu rolul de a coordona derularea proceselor și a procedurilor de lucru, a superviza procese, a gestiona resurse și a intermedia procesul de comunicare în exterior. Din punctul nostru de vedere, este o reglementare binevenită, pentru că transferă parte din responsabilitatea de administrare și informare din zona mai „incisivă” a oficialilor implicați în investigații și având rol de reglementare a pieței, asupra unui oficial la fel de bine pregătit, al cărui rol este, în esență, de a coordona implementarea obiectivelor strategice ale Consiliului Concurenței.
Crește flexibilitatea analizelor declanșate de achizițiile din piață
Nu în ultimul rând, salutăm inițiativa autorității de concurență de a include în legislație prevederea că poate decide și modificarea pragurilor de notificare în cazurile de concentrări economice, pornind – așa cum menționam mai sus – de la situații identificate în piață și, totodată, având în vedere eficientizarea activității. Din experiența ultimilor ani vedem că o parte dintre tranzacțiile notificate nu generează concentrări economice majore, care să atragă impacturi negative asupra pieței sau să fie aprobate condiționat de Consiliului Concurenței.
Se impune, prin urmare, o analiză mai atentă a dinamicii mediului de afaceri și o recalibrare la potențialul pieței, astfel încât procedurile de notificare se vor finaliza mai rapid, iar resursele și atenția autorității se vor concentra pe investigarea eventualelor suspiciuni de practici anticoncurențiale.
De altfel, acesta este și unul dintre rolurile esențiale ale autorității de concurență – fluidizarea procedurilor administrative obligatorii și încurajarea unui mediu concurențial cât mai corect și favorabil economiei per ansamblu. Pe termen mediu anticipăm și alte modificări, inclusiv pe legislația secundară, cum ar fi cea care privește procedurile de analiză a concentrărilor economice, prin care Consiliul Concurenței urmărește să consolideze un cadru legal cât mai aliniat la practicile europene.
De asemenea, prevederi legislative clare și eficiente sunt necesare și cu privire la situația avertizorilor de concurență, platforma online care este găzduită pe website-ul autorității și prin care aceasta primește plângeri sau informații (chiar și anonime). Aceasta este o practică întâlnită în alte jurisdicții, unde există și proceduri de recompensare financiară, însă credem că este nevoie de un cadru legal clar, care să nu dea naștere la abuzuri pe piață.
Text scris de Diana Crângașu, Senior Associate, Clifford Chance Badea, diana.crangasu@cliffordchance.com
